Ecografia și rezonanța magnetică sunt două dintre cele mai frecvente investigații imagistice trecute pe biletele de trimitere. Pacientul nu alege, de fapt, între ele: decizia aparține medicului care recomandă investigația și se ia în funcție de zona care trebuie văzută, de ce anume se caută acolo și de cât de repede este nevoie de un răspuns. Merită totuși înțeles de ce, pentru unele regiuni ale corpului, o ecografie lămurește situația, iar pentru altele nu are cum.
Prin ce diferă ecografia de rezonanța magnetică
Diferența pornește de la principiul fizic. Ecografia folosește unde sonore de înaltă frecvență și arată organele în timp real, fără radiații. Rezonanța magnetică folosește un câmp magnetic puternic și unde radio, tot fără raze X, și produce imagini detaliate ale țesuturilor moi, secțiune cu secțiune. Prima este rapidă, repetabilă oricând și fără pregătire complicată. A doua vede mult mai mult, dar cere timp, imobilitate și o verificare atentă înainte de programare.
Pentru ce regiuni ale corpului ajunge o ecografie
Pe abdomen, ecografia este aproape întotdeauna prima investigație. Ficatul, vezica biliară, rinichii, splina și pancreasul se evaluează bine cu ultrasunete, iar o litiază biliară sau o dilatare a căilor urinare se vede imediat. La fel se întâmplă în regiunea pelvină, unde se examinează uterul, ovarele, prostata și vezica urinară. Pregătirea este minimă, dar diferă în funcție de zonă: înainte de o ecografie digitala de abdomen este indicat să nu se consume alimente cu 4–6 ore înainte, în timp ce pentru cea pelvină este recomandată o vezică urinară plină, deci se bea apă înainte de examinare.
Tot ultrasunetele răspund cel mai bine și în regiunea cervicală, pentru tiroidă și ganglionii limfatici, unde structurile sunt superficiale și ușor de abordat. La sân, ecografia este metoda complementară mamografiei, folosită mai ales când țesutul este dens. Vasele de sânge se evaluează prin ecografie Doppler, care arată curgerea sângelui prin artere și vene, o informație pe care o imagine statică nu o oferă. În țesuturile moi, chisturile, formațiunile, abcesele și leziunile musculare sau tendinoase se văd suficient de clar cât să orienteze decizia medicului. Sarcina rămâne, prin definiție, domeniul ecografiei, pentru monitorizarea dezvoltării fetale în toate trimestrele.
Când este nevoie de RMN
Limitele apar acolo unde ultrasunetele nu ajung. Creierul și măduva spinării sunt inaccesibile ecografiei la adult, iar coloana vertebrală, cu herniile de disc și compresiile nervoase, cere secțiuni pe care doar rezonanța magnetică le poate da. La articulații, ecografia vede tendonul și lichidul din jurul lui, dar nu meniscul, ligamentele încrucișate sau osul de dedesubt. Atunci când se caută o tumoră, o scleroză multiplă, o sechelă de accident vascular cerebral sau o leziune articulară profundă, medicul trimite direct la rezonanță magnetică. Un RMN Bucuresti se face exclusiv în centre dedicate de radiologie și imagistică, nu în orice punct de recoltare: Clinica Sante are un astfel de centru în Sectorul 3, pe Strada Postăvarul 56–60, unde programarea se face telefonic, la 0314 370 258, și un al doilea la Pitești, pe Strada Mircea Eliade nr. 16. Ambele sunt centre în contract cu Casa de Asigurări.
Ce pregătire cere fiecare investigație și ce limite are
Constrângerile celor două metode sunt și ele diferite. Ecografia nu are contraindicații majore și poate fi efectuată în siguranță de toate categoriile de pacienți, inclusiv de femei însărcinate și de copii; calitatea imaginilor scade însă în caz de obezitate sau de exces de gaze intestinale. Rezonanța magnetică durează între 20 și 60 de minute și cere imobilitate completă, pentru că orice mișcare degradează imaginea. Dispozitivele implantate — stimulator cardiac, implant cohlear, clipuri pentru anevrism cerebral, pompe de insulină — contraindică investigația, cu excepția modelelor certificate ca fiind compatibile cu RMN, așa că orice implant sau intervenție anterioară se anunță din timp. Când examinarea cere substanță de contrast, la pacienții cu afectare renală se verifică valori recente de uree și creatinină, două analize uzuale recoltate dintr-o singură probă de sânge.
Diferă și ritmul rezultatelor: la ecografie imaginile sunt interpretate pe loc de medicul imagist, în vreme ce un RMN presupune o citire ulterioară. Tarifele nu sunt uniforme, pentru că depind de regiunea investigată, de numărul de segmente și de utilizarea contrastului; lista completă este publicată pe site, pe fiecare centru și pe fiecare tip de examinare, iar valoarea exactă se confirmă la recepție sau telefonic, în momentul programării. Restul nu ține de pacient. Imagistica produce imagini, nu diagnostice, iar ce se vede pe ele capătă sens abia în discuția cu medicul care a recomandat investigația.
