Bilanțul anual arată, la 31 decembrie, ce deține firma, ce datorează și cu ce rezultat a încheiat anul. Împreună cu contul de profit și pierdere și cu notele explicative, el formează situațiile financiare anuale, care se depun până la 31 mai inclusiv a anului următor. Documentul este citit de ANAF, de bănci, de parteneri și de potențialii investitori.
Mulți administratori fără pregătire economică semnează bilanțul fără să îl citească, convinși că este o hârtie a contabilului. Este, în realitate, o hârtie a firmei. Explicațiile care urmează pornesc de la informațiile publicate de REALCONT, firmă de contabilitate din București, și se adresează atât celor care depun la timp, cât și celor cu bilanțuri rămase în urmă.
Din ce se compun situațiile financiare anuale
„Bilanț” este numele pe care îl folosește toată lumea, dar pachetul depus are mai multe piese. Bilanțul propriu-zis pune față în față două părți: pe de o parte, ce are firma (bani, stocuri, echipamente, sume de încasat de la clienți), pe de alta, de unde provin aceste resurse (capitalul asociaților, profitul rămas în firmă, datoriile către furnizori, bănci și stat). Totalurile celor două părți sunt mereu egale, de aici și numele.
Contul de profit și pierdere spune povestea anului: ce venituri s-au obținut, ce cheltuieli s-au făcut și ce a rămas. Dacă bilanțul este o fotografie, contul de profit și pierdere este filmul celor douăsprezece luni. Notele explicative completează cifrele cu detalii, pentru cine vrea să înțeleagă ce se află în spatele unui total. Potrivit site-ului, unele firme au și raportări semestriale, la 30 iunie.
Termenul de depunere și ziua în care cade
Situațiile financiare anuale se depun până la 31 mai inclusiv a anului următor celui de raportare. Când această zi este nelucrătoare, termenul se mută în ziua lucrătoare imediat următoare. Site-ul dă un exemplu: bilanțul pentru 2025 s-a depus până la 2 iunie 2026.
Termenul din mai pare îndepărtat în ianuarie și foarte apropiat în aprilie. Motivul este că bilanțul nu se „scrie” în ultima săptămână, ci rezultă dintr-un an întreg de evidență, închis corect. Un contabil care primește actele pe decembrie abia în martie are de recuperat exact timpul de care ar fi avut nevoie pentru verificări.
Cine citește bilanțul și ce caută în el
ANAF primește documentul, dar cititorii care influențează direct afacerea sunt alții. Banca la care firma cere un credit se uită la structura datoriilor și la profitabilitate: cât datorează societatea față de cât deține și dacă activitatea produce destul ca să acopere ratele. La o licitație, aceleași cifre cântăresc în evaluarea ofertantului.
Partenerii de afaceri consultă și ei datele financiare înainte de a acorda un termen de plată mai lung, iar un potențial investitor începe de aici orice discuție. Un bilanț întocmit în grabă, doar pentru a bifa obligația, poate arăta o firmă mai slabă decât este în realitate, de exemplu prin datorii vechi care nu au mai fost clarificate. Administratorul care știe cine îi citește bilanțul îl privește altfel în ziua semnării.
Ce se pregătește înainte de închiderea anului
Trei lucrări stau la baza unui bilanț corect, iar cea dintâi nu se face în biroul contabilului:
- inventarierea anuală a patrimoniului, adică numărarea și verificarea a ceea ce există efectiv: stocuri, echipamente, bani în casierie, sume de încasat și de plătit;
- balanța la 31 decembrie, cu toate documentele anului înregistrate;
- verificarea corelațiilor dintre declarațiile depuse în cursul anului și balanță.
Inventarierea aparține firmei, nu contabilului, pentru că doar oamenii firmei pot spune ce se află în depozit ori ce echipamente mai funcționează. A treia lucrare explică de ce bilanțul nu poate fi tratat separat de restul anului: dacă declarațiile de TVA sau de salarii nu se potrivesc cu balanța, diferența trebuie lămurită înainte de depunere, nu după.
Firmele fără activitate și riscul nedepunerii
O firmă care nu a lucrat nu scapă de raportare. Potrivit ghidului despre SRL de pe site, persoanele juridice care nu au desfășurat activitate de la constituire depun o declarație în acest sens, în 60 de zile de la încheierea exercițiului. Ideea că „firma stă, deci nu trebuie depus nimic” se numără printre cauzele frecvente ale bilanțurilor restante.
Nedepunerea atrage amenzi. Mai mult, site-ul arată că, din 2026, nedepunerea situațiilor financiare în 5 luni de la scadență poate duce la declararea firmei ca inactivă fiscal, iar firma care nu se reactivează în termen de un an poate ajunge la dizolvare, în temeiul Legii nr. 239/2025. Pentru administratorul rămas în urmă cu mai mulți ani, mesajul este limpede: problema nu se rezolvă prin așteptare, iar regulile, redate aici așa cum erau la data documentării, se verifică pentru cazul concret împreună cu un contabil.
Cum se recuperează un bilanț restant
Recuperarea începe cu o întrebare simplă: există evidență pentru anii respectivi? Dacă există o balanță întocmită de contabilul firmei, bilanțul se poate construi pe ea. Dacă nu, evidența trebuie reconstituită din documente: facturi, extrase de cont, contracte, state de salarii. Cu cât arhiva este mai completă, cu atât reconstituirea merge mai repede; site-ul amintește termenul de 5 ani pentru păstrarea registrelor și a actelor justificative.
REALCONT oferă un serviciu de întocmire și depunere a bilanțului și a situațiilor financiare care acoperă ambele situații: reconstituie evidența și depune bilanțurile restante, iar pentru firmele cu evidența la zi lucrează pe balanța întocmită de contabilul lor. Serviciul poate fi contractat separat de contabilitatea lunară, astfel încât societatea își poate păstra contabilul actual.
Potrivit site-ului REALCONT, înainte de fiecare depunere se aplică proceduri interne de verificare dublă, iar documentele pot fi trimise electronic, fără drumuri la sediu. Pentru administrator, câștigul unei lecturi atente a bilanțului depășește obligația legală: este documentul care îi arată, pe câteva pagini, unde se află firma. Cine îl înțelege pune întrebări mai bune contabilului, băncii și propriilor asociați. Când există ani nedepuși, pașii se stabilesc cu un specialist, pe actele societății.
