Bicicleta fără pedale, numită și bicicletă de echilibru, se folosește de obicei de la aproximativ 2 ani până la 4–5 ani și îl învață pe copil partea cea mai grea a mersului pe bicicletă: echilibrul. Mărimea se alege după lungimea interioară a piciorului, nu după vârstă, astfel încât copilul să stea pe șa cu ambele tălpi pe sol. Mulți copii care au mers pe o astfel de bicicletă trec apoi direct la pedale, fără roți ajutătoare.
De la ce vârstă se folosește bicicleta fără pedale?
Bicicleta fără pedale se folosește de la vârsta la care copilul merge sigur și poate încăleca singur cadrul, de obicei între 18 luni și 2 ani și jumătate. Mai important decât vârsta este ca înălțimea minimă a șei să permită sprijinirea ambelor tălpi pe sol.
Copiii mai mari, de 4–6 ani, care nu au învățat încă să meargă pe bicicletă, pot folosi și ei metoda, pe un model mai mare sau pe o bicicletă obișnuită de la care s-au demontat pedalele și s-a coborât șaua.
Cum se alege mărimea bicicletei fără pedale?
Mărimea se alege după lungimea interioară a piciorului, măsurată de la podea până în zona inghinală, cu copilul desculț și cu spatele la perete. Șaua se reglează cu 1–3 cm sub această valoare, ca genunchii să rămână ușor îndoiți când tălpile stau pe sol.
| Roți | Lungimea interioară a piciorului | Vârsta orientativă |
|---|---|---|
| 10 inch | 30–38 cm | 1,5–3 ani |
| 12 inch | 35–45 cm | 2–4 ani |
| 14 inch | 40–50 cm | 3–5 ani |
| 16 inch | 45–55 cm | 4–6 ani |
Valorile variază de la un model la altul, așa că intervalul de reglaj al șei din fișa tehnică este informația decisivă. O bicicletă cu șaua reglabilă pe o plajă largă poate fi folosită două sau trei sezoane.
Ce contează la o bicicletă fără pedale, în afară de mărime?
După mărime, contează în primul rând greutatea, pentru că un copil mic trebuie să poată ridica bicicleta după o cădere și să o controleze la viraje.
- Greutatea: cât mai mică, de regulă 3–5 kg; o bicicletă grea obosește copilul și îl descurajează.
- Frâna de mână: utilă de la aproximativ 3 ani, când mâna ajunge ușor la manetă; până atunci, copilul frânează cu picioarele.
- Anvelopele: cele umflate cu aer amortizează mai bine pe alei și pe iarbă decât cele din spumă.
- Ghidonul: cu limitator de unghi, care împiedică rotirea completă și căderile în față.
- Casca: obligatorie la fiecare ieșire, potrivită pe cap și cu bareta strânsă sub bărbie.
Ce etape are învățarea echilibrului?
Învățarea echilibrului trece de obicei prin trei etape, fiecare durând de la câteva zile la câteva săptămâni, în ritmul copilului.
- Mersul încălecat: copilul merge pe jos cu bicicleta între picioare, așezat sau ridicat de pe șa.
- Alergarea: pașii devin mai lungi și mai rapizi, iar copilul stă tot mai mult pe șa.
- Alunecarea: copilul se împinge și ridică picioarele, rulând câțiva metri în echilibru.
Părintele nu ține de ghidon sau de șa, pentru că asta împiedică tocmai corectarea echilibrului. Un teren drept sau o pantă foarte lină, departe de trafic, este suficient, iar o curte amenajată cu o alee liberă oferă un loc bun pentru primele ture.
Când se trece de la bicicleta fără pedale la cea cu pedale?
Trecerea la pedale se face când copilul alunecă sigur pe distanțe lungi, virează controlat și frânează singur, de obicei între 3 ani și jumătate și 5 ani. Prima bicicletă cu pedale se alege tot după lungimea piciorului, cu șaua reglată astfel încât vârfurile picioarelor să atingă solul.
Roțile ajutătoare nu sunt necesare după bicicleta fără pedale și pot chiar încurca, fiindcă țin bicicleta dreaptă în viraje și anulează echilibrul deja învățat. Pornirea se exersează cu o pedală ridicată în poziția de start, pe un teren drept sau în ușoară coborâre.
Cum se integrează bicicleta în rutina copilului?
Bicicleta se integrează cel mai ușor prin ieșiri scurte și dese, de 15–30 de minute, decât prin plimbări lungi, rare. Drumul spre parc sau spre grădiniță, în zilele bune, devine astfel exercițiu de echilibru, iar încrederea câștigată ajută și în alte schimbări, precum cele din perioada de adaptare la grădiniță. Ieșirile comune sunt totodată o formă de mișcare pentru părinți, în spiritul ideilor din articolul despre mișcarea care încarcă bateriile în zilele aglomerate.
